Pasarea

step00058

Pasarea inghite franghia cu noduri cu tot, intr-o imagine ce se desira ca o aripa dospita de ploaie, ca o aripa sa-i creasca sub talpa floarea strivita in rostul parfumului din cuvintele trecute cu mana prin inima mea…..strivind, pasind…..si calaul vine frumos ca poetul!

Ceea ce nu te ucide, te face poet. Ceea ce zboara, nu te face pasare.

Degeaba-ti stergi umbrele de pe iris, daca trebuie sa parfumezi fiece gura pe care o saruti, daca privesti prin lumea asta oarba, cu ochi hipnotici de bufnita.
Ramai zborul care nu zboara sub zbor, pana-ti vor creste aripi din versul alb al cerului….. Si atunci, nu vei mai scrie poemul. Doar o sa-l iubesti.

 

Despre Antonia Dragomir