Zodia zborului
Pasărea înghite frânghia cu noduri cu tot
într-o imagine ce se deşiră
ca o aripă dospită de ploaie,
ca o aripă să-i crească sub talpă floarea strivită
în rostul parfumului din cuvintele
trecute cu mâna prin lumina mea.
Strivind, păşind….şi călăul vine frumos ca poetul!
Ceea ce nu te ucide, te face poet!
Ceea ce zboară, nu te face pasăre!
Degeaba-ţi ștergi umbrele de pe iris
dacă priveşti prin lumea asta oarbă,
cu ochi hipnotici de bufniţă!
Las-o să zboare, să se lepede de cele de jos,
până-ţi vor creşte aripi, din versul alb al cerului.
Şi atunci, nu vei mai scrie poemul.
Doar o să iubeşti.
,,Si atunci, nu vei mai scrie poemul. Doar o sa-l iubesti.,, aici nu prea inteleg 🙂