Poem pentru mama mea

Mama

 

Ti-am aranjat camera,
oricat tragi in Bucuresti,
stiu eu cat de straina si singura esti!

Ti-am pregatit compot de ciresi si de gutui
o sa ti-l trimit chiar daca nu imi spui!

Sa nu te culci tarziu stiu eu cum esti
si sa te-mbraci mai gros sa nu racesti!

 

Asa este ea-

isi imparte ziua

intre bratele vesnic deschise
ca intre doua lumi legate

printr-un fir care se rupe des

de ganduri framantate    

de soapte fara de-nteles,
si ochii care stau tinta

intre distantele mugurilor

sa le faca ghem

intr-o valiza sa mi le puna

inainte de ultimul drum.

 

Nu-mi mai este teama de sfarsitul lumii,

oricat m-ar strange trupul
tu tot ai pune inainte de tine
o virgula
in care sa incap toata!

 

Doar suferintele sug din stele

cu dintii de lapte

trasi de ata sterila

a timpului meu tot

la pieptul tau

cresc cuvinte,

nepoti voiai sa cresti…..

 

 

 

 

 

Despre Antonia Dragomir