1.“Psihoza vechiului”. Avalanșa de nebunie, “conspiraționism negaționism”, naționalism-putinism crud, revizionism teritorial, care a urcat pe cadavre (oricâte or fi fost ele de Covid, acum teribil de multe din Ucraina), și ar îngropa viii să dezgroape morții care mențin vii iluziile:
-iluzia securității prin apartenența la nație, țară, istorie, trecut.
Psihicul atașat de memorie, trecut, este inflexibil, nu se schimbă, și implicit nu acceptă nici schimbarea socială care-i amenință iluzia securității dată de trecut. Cu cât mintea e mai incapabilă de schimbare, cu atât mai infantilă, mai slăbită de frici, insecurități, complexe. Cu cât trăiește mai mult în memorie, cu atât e mai ranchiunoasă, mai plină de resentimente, întărind mai mult pe „eu” și „al meu”, prin percepția fragmentară cu a sa sensibilitate selectivă devenită cruzime, dispusă fiind să nenorocească o parte pentru a proteja o alta. Aceasta fiind „a/ai lui”, a sa nație, tradiție, vechiul socio-politic, trecutul care-i hrănește nevoia de securitate psihologică. De care te eliberezi dacă înțelegi că în ăst univers unica certitudine e schimbarea. Și înțelegi dacă te schimbi. Dacă nu mai faci pe justițiarul cu baubaul exterior, în loc să te eliberezi de cel interior.
-iluzia importanței prin identitatea națională, ideologică.
Când nu te simți un cineva, te identifici cu ceva mare, cum e o țară, un neam, o ideologie politică (/religioasă). Încât, atunci când acestea-s atacate, Ego-ul dezumflat în prostie, reacționează. Și cum identitatea națională se tot simte amenințată de politicile UE, de democrație (cu ale sale interese), de tot ce vine de la “ei”, s-a creat psihoza care a trecut de la negarea Covid-ului la negarea războiului, de la “lăsați covidiții, că mor bolnavii în spitale”, la “lăsați refugiații ucraineni, că avem și noi amărâții noștri”, de la “doctorii sunt nenorociți, fură, mint pentru “ăia”, la “ucrainenii sunt nenorociți, ne-au furat teritoriile, mint pentru “ăia”, la “sunteți manipulați cu Covid-ul”, la “sunteți manipulați cu războiul”. De la a blama propaganda democrată care închide gura presei cu bani, la a o apăra pe cea putinistă care închide gura presei cu gloanțe, atacându-l numai pe Zelenskiy, fără a se atinge cu un pai de Putin.
-iluzia libertății a celor care plini de frustrarea sclaviei, au refulat pe o mască, sau a celor care până la restricții chiar se percepeau liberi în acțiune, cum nu vedeau interdependența, cât de dependenți le sunt pașii de mersul societății, de-s dependenți de acțiune, lipsiți de libertate interioară fiind. Unii și de rațiune, urând restricțiile din pandemie, dar iubind cu nostalgie dictatura ceaușistă, putinistă!
2.“Ego-ul noului ”. Noul trend al salvatorului de Ego început cu “je suis Charlie”, care salvează iluziile:
-că-s mai buni decât sunt. Ce bunătate-i când cu o mână manifestați solidaritate, iar cu alta dați inimioare unor poze cu băieți de 20 de ani, soldați ruși, plini de sânge, abia capturați, sau vă bucurați de distrugerea economiei care va afecta atâția ruși care nu vor război, sau aplaudați ucrainenii soldați, de parcă apărarea nu-i tot crimă, suferință, sau declarați frenetic că „suntem mândri de românii noștri”, vădind că n-ați înțeles esența, că mândria naționalistă cauzează războaie?
Bunătatea pură e naturală, precum respiratul. Când respiri nu simți când ți se umple pieptul de aer, așa și când faci un bine, nu te umpli de mândrie. Naționalistă sau “bicepsistă”, să-ți pui mândru poză cu brațul vaccinat.
-că-s responsabili, altruiști, când de fapt acționează din frica de a pierde și ei, încât nici n-au investigat despre vaccin, să-l considere cel mult un rău necesar, sau despre cauzele războiului, să le vadă universalitatea.
1 care îngrozește, 2 care întristează, ambele-n lupta vechiului de eradicat, cu noul de înnoit.
Răspunde