Intre doua distante
nicio strada nu mai asculta
ecoul umbrei dinaintea despletirii
povara spatiului cade pe umarul pietrei
in urma mea roi-vor dureri
unite de poduri
in timpul tras pe roata
raman zidita-n tine
asteptandu-l pe Dumnezeu
sa ne uneasca pe schele
urcand fara sechele.
nu plange inca-odata iarna
un singur anotimp n-aduce pasarea.
Piatra de pe suflet
Ce iluzie sa-ti deschizi zambetul
in saruturi seci cand
toate lacrimile cerului
in tine s-au scurs
stii bine
doar izvoare vei naste
degeaba-ti speli pasii
in urma urmelor lui
viata iti schioapata
si doar natura stie
de ce nu se construieste un pod
din piatra de pe suflet
sa traverseze umblatorii de instincte
doar in umbra trecutului
degeaba arunci piatra in putul bunicii
putul in care a cazut cainele Florica,
in care ai vazut prima data cercul
si ai simtit prima data golul
stii bine:
dintre toate distantele pamantului
cea dintre doua inimi nu se masoara!
ti-am mai spus
trebuie sa cauti un barbat care plange mult
sa-ti inunde cavitatea toracica
sa-ti stinga focul
inainte sa se faca cenusa
tot ce-i pamantesc din tine!
Samsara
O data la sapte vieti ma asteapta sa vin acasa
sa caut graul dospit pe fruntea mantuirii
sa storc stelele de sete de El
sa nu mai simt acrul strugurilor din iubirea lumeasca
sa beau mustul in care a fermentat distanta
sa cos pantecul mamei cu ate de nunta
si moartea ascunsa sub voal de mireasa
sa nu-mi mai rupa din coasta
aripioare de ingeri.
O data la sapte vieti ma asteapta sa vin acasa
departe de carnea lipita de cruce
departe de barbatii
care poarta doliu pe sub piele
de cate ori ii vad dezbracati.
O data la sapte vieti
o femeie oarba merge cu spatele inspre sine
inspre cerul din care ochii mortilor
o privesc tot mai adanc
sa-i masoara distantele
dintre lumina si nemiscare
dintre oamenii de zapada si fulgii petrecuti
prin suflete de batrani.
O data la sapte vieti
o femeie oarba scrie pe zapada
cu maini de zapada
ca un mantuitor de bulgari de pamant:
De ce nu ma intorc Doamne doar la tine?
Răspunde