Ursul nu spune mor
Oasele i-au sfărâmat!
Și când, după 18 ore, ultima suflare le-a ridicat
ca-ntr-o rugă pe marginea drumului,
din abisul omului, un glonț a ricoșat!
De roata ce se-nvârte karmic au uitat!
Ah, ce ritmic mi se mișcă-n suflet,
Și haita după ea în orice umblet,
Dorul cel crud tare îmi asmute
În verde aș vrea toată să mă mute!
Să-mi înmugurească o nouă fire, dumnezeire,
Să crească aripi de înger din cozi de topoare
În cozi de cometă să văd cozi mișcătoare!
Rouă-n priviri să preling, copacii toți să conving
Să se țină de mână cu apele curgătoare,
Cu munții, și cu toate cele necuvântătoare,
Ca-ntr-un zid mare de neclintit,
Să nu se mai aplece în fața celui împietrit
Ce s-a pus pe stăpânit.
Să-ntoarcă toate pietrele, să ușureze sufletele
Și zău, aș fi chiar o Ană,
că doar născută-s argeșeană!
N-ar fi niciun sacrificiu, aș ieși din supliciu
Prin verdele din vene, și mugurul necuvânt,
Cu un nou Meșter, un vis mai sfânt.
(18 noiembrie 2019)
Mugur necuvânt
Cine ştie
că niciun câine
n-are ochelari de împrumut
şi doar inocenţa poate să-mi citească
prin ploapa sângelui
cuvântul de început
-pulsând în aorta Mamei Natură
din fir de iarbă spre dealul Golgotei
să-mi ude paşii roua, nu lacrimile îngerilor
care-şi unesc aripile să-mi acopere golul
săpat de lăbuţele rătăcite pe pământ
după paradisul pierdut.
Şi doar Dumnezeu poate să-mi audă ruga
care deschide poarta cerului
pe care necuvântătoarele o păzesc
până mă întorc acasă.
să nu mă mai nasc în carne însemnată
de focul merilor.
(la sânul meu
coc ghemuri de gheaţă
„nenăscuţii” câini
ucişi de „nenăscuţii” oameni)
să nu mai văd în oglinda pământului
cum cei trei magi adună cioburi
şi moartea care se masturbează
după fiece copac
retezat de umbra omului.
Câţi muguri ar fi putut să crească
în aripi de înger
înainte să ajungă
sub cozi de topoare?
câţi copii ar fi putut să se joace
cu cozi necuvântătoare
înainte să ajungă
cozi de cometă?
Nu ştiu.
oamenii au ales
şi încă-l asteaptă pe Dumnezeu să se gudure.
Răspunde