În doctrinele lumii tradiţionale se regăseşte mereu tema unei dualităţi sau polarităţi originare făcându-se legătura cu sexele. Este o dualitate exprimată în termeni metafizici, sub forma unor figuri divine şi mitologice.
Se consideră ca diadele şi dihotomiile sunt doar produse ale fanteziei şi că singurul lor conţinut cert este experienţa umană a sexului. Dar, de fapt, omul tradiţional a căutat să afle chiar în divinitate esenţa şi misterul omului. Pentru el, sexele, înainte de a exista fizic, existau ca forţe supraindividuale şi ca principii transcendente. Şi din varietatea figurilor divine s-a încercat să se surprindă chiar esenţa sexului bărbătesc şi femeiesc. Doar asemenea figuri, creaţii ale unei intuiţii clarvăzătoare şi ale unor forme efective, individuale sau colective, de percepţie suprasensibilă, pot da temeiul a ceea ce se numeşte virilitate absolută şi feminitate absolută în aspectele lor fundamentale şi prin care se disting anumite “constanţe” obiective în formele derivate şi hibride sub care se reprezintă sexul în indivizi empirici de diferite rase şi civilizaţii.
În primul rând, „din mitologia sexului se pot deduce bazele pentru o caracterologie şi pentru o psihologie a sexului care să pătrundă cu adevărat în profunzime”. Ele pot să ofere şi raporturi susceptibile, să furnizeze principii normative pentru relaţiile care, în toate civilizaţiile sănătoase, trebuie să se stabilească între sexe. Formele masculinului şi femininului absolut nu sunt simple concepte sau “tipuri ideale”, ci sunt principii de ordin transindividual ce condiţionează calitatea de bărbat şi femeie.
Carl Gustav Jung a redus figurile mitului sexual la nişte fantezii şi invenţii, dar a intuit în acestea însăşi reprezentarea unor arhetipuri cu grad înalt de universalitate şi cu o realitate autonomă. Dar el a redus totul la o serie de proiecţii mentale ale inconştientului colectiv şi la “exigenţele” pe care partea obscura şi atavică a psihismului le-ar pune în valoare în om în opoziţie cu partea lui conştientă şi personală. El crede, de asemenea, că scopul religiilor, misterelor şi iniţierilor antice nu a fost altul decât de a trata nevropaţii, cei marcaţi de conflicte psihice şi nearmonizaţi cu inconştientul lor. Însă, pentru lumea tradiţională cunoaşterea arhetipurilor sexuale nu a slujit la readucerea la normalitate a unei fiinţe ce se lupta cu “complexele” sale, ci la provocarea deschiderii Eului tocmai faţă de acele “încărcături” care, la Jung, pendulează în jurul inconştientului.
„La baza imaginii tipologice în psihosexologie stau două modele fundamentale cu valoare de arhetip: bărbatul şi femeia, ca părţi ale cuplului primordial, existenţi în orice legendă sau mit al creaţiei omului”. Mitul cuplului originar: Adam şi Eva, oferă modele arhetipale din care descind bărbatul şi femeia, la care se raportează individul, ca identitate sexuală. Aceste arhetipuri au ca atribute funcţionale: desemnarea identităţii sexuale, stabilirea statutului şi rolului psihosexual, concentrarea şi desemnarea simbolică a tipului respectiv.
Din complementaritatea sexelor rezultă forma primordială, unică, asexuată, reprezentată de androgin: bărbatul-spiritul, forma, unul; femeia-materia, pământul, dualul; la chinezi cele două elemente, masculin şi feminin, corespund principiilor yin şi yang, „lumina/întunericul”, „caldul/recele”, „Soarele/Luna”.
În sfera psihanalizei lui C. G. Jung identitatea sexuală se raportează la cei doi „poli” ai Eului: polul masculin (animus) şi polul feminin (anima). Se disting un tip de Eu masculin şi un tip de Eu feminin, şi două părţi în cadrul personalităţii umane: animus, lumea masculină, dar şi imago-ul masculinului ce trăieşte în femeie, anima, lumea feminina, dar şi imago-ul femininului ce trăieşte în bărbat. Acestea concordă cu mitologia diferenţelor dintre bărbat şi femeie: bărbatul, ca element unitar, ca spirit şi cer, simbolul forţei, inteligenţei şi dominaţiei; femeia, ca element didactic, ca pământ şi materie, simbolul fragilităţii, al pasiunilor emoţionale şi submisivităţii.
Imaginea simbolico-mitologică a sexelor este: -femeia cu talia subţire şi solduri largi, coapse puternice, fese ample, glezne fine, sâni turgescenţi, gura cărnoasă şi senzuală, nasul mic, părul lung; -bărbatul tipul razboinicului, cu bazin îngust, umerii laţi, faţa serioasă, dar nu severă, cu privirea inspirată şi mâna fermă.
Alături de aceste imagini erotico-estetice ale sexualităţii coexistă şi cele erotico-instinctive, precum: -bărbat: Adonis, Cupidon, Bachus, Priap, etc. (imagini-simbol ce semnifică sentimentul de posesiune); -femeie: Venus, Leda, Danae, nimfele, bacantele (semnificând sentimentul de seducţie). Acestea sunt imagini exterioare, extrinseci şi estetice, dar denotă diferenţele dintre sexe. Deci arhetipurile stau la baza tipurilor sexuale, bărbat şi femeie.
Se spune că „oamenii au însoţitori lăuntrici care le hotărăsc atracţiile şi repulsiile fără ştirea lor”. Orice individ poartă în el o reprezentare mai mult sau mai puţin clară a partenerului ideal. În inconştient există o dispoziţie înnăscută de a produce o asemenea reprezentare. Tendinţe universale denumite de Jung ahetipuri. El a analizat visurile a unor bărbaţi şi femei. A constatat că bărbaţii visau femei necunoscute, misterioase, iar femeile visau grupuri de bărbaţi care exercitau asupra lor fascinaţie. Se mai ştie că, în iubirile profunde, ca şi in vis, are loc o schimbare a sexelor: unul visează să devină celălalt în acuplare.
Jung a ajuns la concluzia: “contraponderea noastră sexuală, cea care a fost reprimată din cauza sexului nostru declarat, continuă să trăiască în noi sub trăsăturile unei persoane de sex opus”. Este vorba de cealaltă jumătate a noastră. Este vorba de personalitatea noastră interioară pe care o căutăm în afara noastră. Cât timp le cerem partenerilor noştri să se schimbe, le cerem să întruchipeze arhetipul pe care-l purtăm în noi, ceea ce evident le este cu neputinţă. Probabil, în realitate, animus şi anima cheamă atât la aventură sentimentală exterioară cât şi la cea creatoare lăuntrică. La maturitate ele ne invită să ne reîntoarcem la noi înşine pentru a înţelege dimensiunile mai profunde ale inconştientului.
Răspunde