August 2009
“Nu voi fi doar o turista in aceasta lume a imaginilor, privindu-le pur si simplu cum trec pe langa mine, fara sa traiesc inauntrul lor, sa fac dragoste cu ele, sa le posed ca surse permanente de bucurie si extaz.”
Scria Anais Nin in cartea Delta lui Venus. Scriu eu in cel de-al doilea episod al serialului umed ce-mi curge prin pasii varsati in mare si purtati de Dunare. Si se scrie Delta Venusului meu, triunghiul cuprins de bratele ganditoare ale Erosului.
Nepermis de tarziu te-am descoperit, iubita Delta, cand credeam ca sagetile dorintei n-au cazut pe pamant…pamant la care ma intorceam pentru a ma catara din nou pe crengile cerului, in cautarea unui petec cu care sa-mi invelesc visurile, sperantele. Pamant la care ma intorceam doar pentru a-mi respira radacinile crescute-n aortele parintilor.
“Dispretuiesc proportiile, masurile, tempo-ul lumii obisnuite. Refuz sa traiesc in lumea obisnuita ca o femeie obisnuita. Sa ma implic in relatii obisnuite. Vreau extaz. Sunt o nevrotica in sensul ca eu traiesc in lumea proprie. Nu ma voi conforma lumii. Ma conformez doar mie insami. ”
Si tu Anais, esti o kamini. Ti-ai imbracat scriitura in nuanta de rosu cu care imi imbrac eu corpul, casa, gandul, simtul. Si tu esti autobiografica, nici tu nu poti sa gandesti in clisee, si tu ai cautat barbatul care sa te mantuiasca de toti ceilalti. Amandoua avem o Delta. Si in Delta ta femeia are legaturi cu barbati care suplinesc ceea ce ceilalti nu au putut fi. Ma bucur ca te-am descoperit, Anais, dupa ce am descoperit femeia din mine. Ma bucur ca te-am descoperit Delta, dupa ce am deschis fiece sertar din mine, pentru a-l umple cu magia adancimii tale.
“…sunt insetata de adancimi…Mi-ar placea sa zac pe fundul marii, sa traiesc acolo au fond de choses, toujours au fond.”
In Banchetul lui Platon apare discursul Diotimei cu Socrate despre Eros. Cand s-a nascut Afrodita, zeii au facut un festin in gradina lui Zeus, la care a luat parte Poros si Penia. La un moment dat Poros s-a imbatat cu nectar si a cazut coplesit in gradina. Atunci Penia, care venise sa cerseasca, a profitat de starea lui si s-a unit cu el pentru ca planuise sa aiba un copil. Copilul a fost chiar Eros. Pentru ca se sarbatorea nasterea Afroditei in el este innascuta dragostea de frumusete, el a devenit insotitorul si slujitorul acesteia, dar pe de o parte pentru ca Poros exprima plinatate, adica metafizic vorbind, fiinta, iar Penia lipsa, privatiunea (de fiinta), Eros este deopotriva bogat si sarac ca urmare a dublei ereditati. Mostenind-o pe maica-sa se afla mereu in lipsa de ceva, dar de la tatal sau are nazuinta sa dobandeasca lucruri de pret, deci poarta in sine lipsa si nu ajunge niciodata la posesiune; muritor dar si nemuritor, precum parintii sai. Adica moare, se stinge, pentru a reinvia din nou fara sfarsit. O sete pentru care orice satisfacere este momentana si iluzorie. Nasterea in gradina lui Jupiter simbolizeaza nasterea in umbra vietii. Si in umbra surda a unor calatori eu m-am auzit povestind acest mit, in drumul de la camping spre mare. Un mic Jupiter inseta din umbra umbra Venusului meu. In mare, setea din urma mi-a involburat trupul cu o satisfacere momentana si iluzorie (nicidecum schopenhaueriana). Un val mi-a depus aluviunile in lumina licuricilor. Precum o maree purtata de brate jupiteriene, atrasa de belsugul Lunii, m-am revarsat in turgescenta umbrei mele. Contractii involuntare, pluteam. Si asa, usoara, curgatoare, fluxul m-a dus la tarm. La tarmul care se stinge, pentru a reinvia din nou fara sfarsit. Tarmul, intrandul in Delta.
Ce alb esti tu ca o mireasa
Val impresurat de inelarul marii
Cum iti lasi tu neagra-n urma
Vaduvia
La mal sa te-mperechezi
Cu vesnicia
Privirii mele
Celibatare
Imbratisari
Sub roi de meteori
Erosul mi-l porti
In matca
Anonim
Cica sexul cu un necunoscut permite femeilor sa fie sexuale atunci cand circumstantele vietii reale o pot impiedica. Asa scapa de inhibitii, zic unii psihologi. O ineptie. O femeie este mereu sexuala daca este o femeie initiata, daca este o femeie, o kamini. Doar ca, atunci cand timpul ei interior ramane virgin la atingerea barbatului, nici o mare nu va putea sa-i umple golul lasat de el, de cel care i-a inundat Erosul. O kamini nu vrea sa fie locuita de ceva inlocuibil, de cel ce nu salasuieste. Nu vrea sa fie traversata. Pentru ca… „Nu cred decat in foc. Viata. Foc. Fiind eu insami o flacara, ii inflacarez pe altii. Niciodata moarte. Foc si viata.” …O kamini este un foc al oglinzilor, al instinctelor care se hranesc sau se anihileaza reciproc, „o vivisectie, pasionala si lucida in acelasi timp”, o foame care da curaj corpului, o foame care nu moare din carne moarta.
Dunare
Virgina
Vas pulsator
Fara de port
Fara de ploi
Suvoi
Sange vetrit
De rechin
Acostat
Anonim
In apa
Primordiala
Setuit
Parasit
Pentru marea
De instincte
Un ventricul
Stang
Pluteste
Muscat
Din bratul
Drept
De barbat
Anonim
„Intotdeuna voi inventa viata.” Chiar daca Anais s-a format in interiorul comunitatii de intelectuali expatriati din Paris, si alaturi de psihanalistul Otto Rank a trait orgii ale mintii, iar cu scriitorul Henry Miller a impartasit febra creatiei si a atins extazul, chiar daca eu ma formez in al meu rarunchi, si chiar daca nu traiesc un binom literar si amoros, chiar daca-l caut pe Henry in fiece colt de natura si pe Otto in fiece lectura, imi voi inventa singura fiece stea, sa-mi lumineze-n suflet cu forta sclipirii mintii mele, imi voi purta dorurile si visurile la mal, din fundul marii ochii sa-mi priveasca maretia simtului meu, imi voi asculta clocotul si linistea din scoica nedeschisa, si poate candva, in Delta mea, cavalerul albastru o sa-mi acorde Marele Odin al Cavalierilor Danubieni. O perla. Perla din aluviuni. El. Cavalerul Danubian, un Zamolxis, sa-mi cuprinda tot cerul…daca Jupiter (planeta strainatatii, a calatoriilor) mi-a adus in norul mintii doar petece de cer, imi intorc pasul spre origini…
„A scrie inseamna sa descinzi spre origini, sa faci sapaturi, sa cobori in subteran; eu caut esenta vietii, drama profunda. ”
Zamolxis are ca si corespondent astrologic pe Saturn. Iar in harta Romaniei Saturn se afla in Leu. Aceasta planeta karmica-procuror aflandu-se pe casa cuplului (a descendentului) in harta mea. Revelatie: Erosul meu s-a nascut in bratele unui barbat Leu, iar eu m-am nascut in bratele Romaniei. Stiu, doar un astrolog poate sa-mi inteleaga revelatia descendentului, asa cum doar un scriitor poate sa simta cuvantul descendent. Si de aceea, fiece calatorie a mintii ma intoarce la origini, si de aceea fiece calatorie a simtului este ghidata de Eros.
In rand cu cainii satului
Fara stapan
Inima ludica
Pe calea Lactee
Artera principala
Se hraneste
Cu laptele vacilor sterpe
Pruncul
Anonim
Zeita iubirii
Arde
Ca un praf cosmic
La frecarea cu aerul
Orgasmul intra-n ochii
Legati justitiar
De un fir de nisip
Pe-o panta lina
Un procuror
Cade
Sub ploaia de stele
Noaptea lui Perseus
Peste legea instinctului
Se naste din marea involburata
Se depune la varsarea cerului
Venus
In sala de judecata
Cu forma triunghiulara
Cu brate de grec legata
Monogamia
Isi arunca aluviunile
Cu debit apologetic
Din vocabularul curgator
Se ridica
Cu miscari pulsionale
Nivelul lui Eros
La grad perfect
Se scrie
Geometria lui Venus
Delta
Simbolul adevarului
Femeia de la far
Isi lumineaza Erosul
In gradina lui Zeus
E mereu sarbatoare
Caci doar sunt o Balanta
O Afrodita, un Venus
O Delta
Simbol al Adevarului
A,
Antonia.
Minciuna poarta litera M
Monogamia? :-))
Pentru necunoscatori, Delta mai este si numele celei de-a patra litera a alfabetului grecesc, care are forma unui triunghi si care, in sens figurat, este un simbol al adevarului. Adica ar trebui sa fie un simbol pentru semnul adevarului, al justitiei, al dreptatii, al aplicarii legilor, pentru semnul Balanta, pentru mine. Si cum Venus este planeta guvernatoare, eu sunt o venusiana. In ezoterismul oriental, Balanta Divina este numita Thule. Thule simbolizeaza, ezoteric vorbind, unitatea transcendenta. Exista localitati pe glob ce poarta numele de Tule sau Tula, care au fost, in anumite epoci stravechi, centre spirituale importante. Si desigur ca eu acum am o noua revelatie-cea a orasului Tulcea. Poate nu intamplator acesta este orasul care m-a unit cu Delta. Poate nu intamplator barbatii din Delta mea sunt parca veniti de departe, din tari straine, marcati de semnul Sagetator, semn guvernat tocmai de Jupiter (Zeus), cel care o aniversa pe Venus cand Eros era conceput. Cum nu e intamplator ca Anais s-a nascut in Pesti cu ascendentul in Balanta, iar eu sunt Balanta si am ascendentul in Pesti, Pestii fiind guvernati secundar tot de Jupiter, calatori si ei, mai mult prin vis, simt.
„Traiesc într-un fel de cuptor de sentimente, iubiri, dorinte, inventii, creatii, activitati si reverii. Nu-mi pot descrie viata in fapte pentru ca extazul nu rezida in fapte, in ce se intampla sau in ce fac, ci in ce se starneste in mine si ce se naste din toate astea. „
Intr-adevar, faptele-s ucise de trairi, de inefabilul Deltei. Eu n-o percep ca fiind narativa, descriptiva. Tot ce pot spune este ca in Sfantu Gheorghe am locuit langa un far, un cimitir, o mlastina, si un camp. Si totul imi parea creat de Dumnezeu doar pentru mine. Nu-i loc de vreo samavolnicie, nimic nu-i anodin, apolinic sau dionisiac, spiritul se lasa in voia fluxului energetic, o pandemie a libertatii de care eu oricum sunt contaminata din nascare. Apetenta, hiperestezie, fulgurante iluminari. Delta trebuie sorbita, trebuie sa te lasi imbatat de nectarul ei, sa te speli in apele ei precum un catehumen. Doar simtind-o poti avea privilegiul de adevar asupra magiei sale, dar nicicand asupra enigmei.
Delta are un timp amorf. Ceea ce-mi aminteste de „Spre far”, cartea Virginiei Woolf. Caci doar eu sunt femeia de la far, spre far si dinspre far s-au traversat ore si s-au inghitit clipe in triunghiul venusian al Deltei mele.
„Delta lui Venus este o manifestare exuberanta a imaginatiei erotice.” (New York Times Book Review)
Delta Venusului meu este geometria dragostei anonime. Aici se scurge-n mine samanta anonimitatii. Aici marea mea se intalneste cu fluviul lui. Aici sufletul meu face aerosoli. Aici numele lui e invocat in albul nufarului, in albastrul marii, in rosul obrajilor mei. Aici un halo de caldura imi coloreaza cearcanele, un zambet tamp imi reflecta-n glezne, aici urmele extazului raman in nisip, peren.
Delta, taramul pe care l-am purtat intotdeauna in mine, ascuns, viu, existi, acum stiu.
eu sunt pesti si iti inteleg romantismul, dar ma intreb cati mai simt ca noi?