PROCLAMAŢIA ULTIMEI GENERAŢII DE SACRIFICIU

În anul 2012 a trecut vremea revendicărilor şi a petiţiilor, a cererilor şi a milogelilor publice. Datorită faptului că noi (cetăţenii) îi plătim pe politicieni şi nu invers, datorită faptului că noi suntem angajatorul şi ei sunt angajaţii noştri, noi poporul proclamăm următoarele:

 

PROCLAMAŢIE

 

Punctul 1: schimbarea legii electorale şi introducerea votului responsabil (doar absolvenţii de gimnaziu şi contribuabilii cu taxele la zi)

 

Dorim schimbarea clasei politice printr-un vot democratic al tuturor cetăţenilor cu drept de vot. Credem însă cu tărie că simpla vârstă cronologică de 18 ani împliniţi nu este îndeajuns pentru a dovedi maturitatea deciziei electorale. Credem că un cetăţean analfabet nu îşi poate exercita dreptul de vot pentru simplul fapt că nu poate citi numele candidatului pe buletinul de vot. Votul este un drept, nu o obligaţie iar dreptul de vot (ca toate drepturile dealtfel) trebuie câştigat printr-un efort susţinut şi responsabil. Dorim ca o condiţie minimă de participare la vot introducerea pragului de competenţe reprezentat de 8 clase absolvite (gimnaziu). Pentru a vota în cunoştinţă de cauză trebuie să cunoşti istoria şi geografia patriei, trebuie să ai achiziţii de numărat-socotit dar mai ales trebuie să cunoşti limba română. Dacă toţi cetăţenii trebuie să fi absolvit 4 clase primare pentru a primi dreptul de a conduce autovehicole, atunci toţi cetăţenii trebuie să fi absolvit gimnaziul pentru a primi dreptul de vot. Pentru că este mai important să conduci destinele unei ţări (prin reprezentanţii aleşi prin vot) decât să conduci un autovehicol pe drumurile patriei.

Credem cu tărie că dreptul de decizie asupra banului public îl au doar cei care contribuie la bugetul public. Astfel că cei care nu îşi plătesc impozitele şi taxele îşi pierd automat dreptul de vot. Dreptul de decizie aparţine doar celui care plăteşte: este incorect ca evazioniştii să decidă cheltuirea banului public la care ei nu participă. Este incorect ca alegerile să fie decise de grupuri de alegători manipulate prin fonduri publice la care ei nu au contribuit. Dorim ca eliberarea cărţii de alegător să se facă doar pe criteriul de contributivitate. Pentru că dreptul de vot (ca orice drept, dealtfel) implică şi anumite obligaţii.

Aşa cum legea nu interzice nimănui dreptul de a conduce autovehicole, nici noi nu interzicem participarea la vot. Doar că aşa cum toţi cetăţenii au dreptul de a absolvi 4 clase si a da examen pentru permisul de conducere, la fel pot absolvi gimnaziul şi îşi pot plăti obligaţiile la buget pentru a primi dreptul de vot.

 

Punctul 2: Legea responsabilităţii Publice şi Politice

 

Dorim ca politicienii şi funcţionarii publici să devină responsabili de acţiunile lor, nu să beneficieze doar de „imunitate politică” pentru anumite declaraţii fie ele politice sau nu. Orice declaraţie publică mincinoasă cu urmări politice sau economice poate fi încadrată cu uşurinţă la „fals în declaraţie” şi poate fi pedepsită conform legii. Spre exemplu, într-o dezbatere mediatică un senator al opoziţiei declară şomajul de 14% iar un reprezentant al puterii de 12%. Este clar că unul dintre ei minte iar poziţia publică a acestuia se încadrează nu doar la dezinformare ci la „fals în declaraţie”, pedepsibilă conform legii.

De asemenea dorim ca răspunderea publică să se extindă nu doar la nivel penal ci şi material. Astfel membrii unei comisii de atribuire a unor contracte păguboase vor deveni responsabili dpdv financiar pentru deciziile luate, prejudiciul adus bugetului public urmând a fi recuperat din averea personală a decidentului.

O altă prevedere a legii responsabilităţii publice şi politice va trebui să coreleze exercitarea mandatelor publice (parlament, consilii locale, judeţene, etc.) cu prevederile Codului Muncii. Astfel la 3 absenţe nemotivate se impune desfacerea contractului de muncă, la alte abateri contractuale se impun sancţiuni disciplinare. Pentru că, aşa cum am spus, politicienii şi funcţionarii publici sunt remuneraţi din banii cetăţenilor faţă de care devin responsabili nu doar moral ci şi contractual.

Se impune aşadar implementarea unei legi a responsabilităţii publice şi politice care să aibă prevederi explicite şi implicite în relaţia contractuală dintre angajator (cetăţeni) şi angajaţi (politicieni şi funcţionari publici).

 

Punctul 3: Legea Achiziţiilor Publice (bani publici = produse româneşti)

 

Ne uităm cu îngrijorare cum achiziţiile publice din bugetele centrale şi locale se fac cu atâta nepăsare şi dezinteres faţă de cetăţenii contribuabili. Banii strânşi cu atâta trudă de la cetăţenii şi agenţii economici oneşti îngroaşă conturile importatorilor privaţi, ai clientelei politice şi zboară cu uşurinţă către alte ţări al căror PIB creşte pe baza exporturilor către România, pe banii noştri. Ei bine, doamnelor şi domnilor, noi credem că prin importurile nesăbuite vă faceţi vinovaţi de subminarea economiei naţionale.

 

De aceea propunem ca Legea Achiziţiilor Publice să prevadă următoarele:

a)     produsele finite, materiile prime precum şi serviciile achiziţionate din bani româneşti să fie plătitoare de taxe şi impozite româneşti. Mai pe scurt, să fie „made in România”, fie că sunt produse cu capital autohton sau străin. Prin această prevedere ne asigurăm că banii publici se întorc în circuitul economic naţional şi că plus-valoarea se adaugă la PIB-ul românesc, nu al altor state.

b)    în cazul în care pe piaţă nu se găsesc bunuri sau servicii autohtone care să îndeplinească condiţiile minime de calitate şi funcţionalitate conform caietului de sarcini, acestea să fie achiziţionate din spaţiul european. În cazul în care există produse autohtone care îndeplinesc condiţiile minime dar ordonatorul de credite preferă să facă achizitia din importuri (inclusiv prin modificarea caietului de sarcini sau alte abuzuri dovedibile) acesta se face pasibil de „subminarea economiei naţionale” cu consecinţele de rigoare;

c)      În cazul în care bunurile şi serviciile necesare nu se regăsesc nici pe piaţa românească nici în spaţiul economic comunitar, ele pot fi achiziţionate din spaţiul extracomunitar. Orice achiziţie care depăşeşte punctul a) (adică achizitii  – produse de import) va trebui verificată în termen de 6 luni de către Curtea de Conturi iar raportul acesteia publicat în Monitorul Oficial.

Punctul 4: Procurorul General al României şi Procurorii Judeţeni aleşi uninominal (de către cetăţeni, fără numiri pe criterii politice)

Cu toţii ne dorim o justiţie independentă, apolitică şi nepartinică, o justiţie care să deservească binele general şi interesul public. Acest lucru este posibil în teorie, realitatea ne-a arătat însă că de cele mai multe ori justiţia deserveşte politicul şi interesele private în dauna actului de justiţie propriu-zis. Însăşi combinaţia semantică „justiţie independentă” este o contradicţie în termeni câtă vreme structurile superioare ale justiţiei (CSM, CC, ÎCCJ) sunt controlate mai mult sau mai puţin vizibil pe baza algoritmului politic.

De aceea ne dorim ca Procurorul General al României şi Procurorii Judeţeni să fie aleşi de către cetăţeni, cu posibilitatea destituirii lor prin referendum. În locul procurorilor anonimi care dau neînceperea urmăririi penale la adăpostul intereselor de partid ne dorim procurori-sefi judeţeni vizibili, care să explice comunităţilor actul de justiţie şi demersurile făcute în aplicarea luptei anti-corupţie. Nu mai vrem oameni călcaţi pe trecerea de pietoni de indivizi sus-puşi care scapă actului de justiţie, nu mai vrem poliţişti timoraţi care investighează grupuri infracţionale iar acestea sunt lăsate libere de procurori corupţi după ani întregi de investigaţie poliţienească, nu mai vrem dosare de milioane de euro clasate de procurori  anonimi care dau NUP după NUP fără să dea nimănui socoteală… în locul acestora vrem o justiţie transparentă, responsabilă în faţa cetăţenilor contribuabili. Şi nu, argumentul că „oamenii sunt proşti şi nu ştiu să aleagă procurori-şefi buni profesionişti” nu ţine, pentru că atâta vreme cât un procuror a absolvit examenul de magistratură înseamnă că este un bun profesionist, un om competent. Mai rămâne doar să posede un caracter integru şi o moralitate neîndoielnică, dar această decizie trebuie lăsată la latitudinea cetăţenilor, nu a politicului.

 

Punctul 5: Şefi de post (şerifi locali) aleşi uninominal, de către cetăţeni – fără numiri pe criterii politice

 

La fel ca în cazul procurorilor aşa-zis „independenţi”, şi în poliţie numirile se fac pe criterii politice iar asta dăunează democraţiei. Până şi în cel mai izolat cătun din România şeriful local (şeful de post) ar trebui să fie omul cel mai integru al comunităţii, omul care să vegheze la respectarea ordinii publice. Considerăm că acesta (şeriful local spre deosebire de ceilalţi colegi de post / poliţişti profesionişti) nu trebuie să aibă pregătire poliţienească de specialitate, ci doar un caracter integru şi o moralitate neîndoielnică, lucru susţinut prin votul comunităţii iar nu prin decizie politică.

 

Punctul 6: Directori de instituţii (şcoli, spitale, etc.) aleşi uninominal – fără numiri pe criterii politice

 

Credem în sintagma „beneficiarul ştie ce este mai bine pentru el însuşi”, de aceea fie că vorbim de şcoli, spitale sau alte instituţii locale ne-politizate decizia de numire a funcţiei executive trebuie să aparţină în mare parte beneficiarilor. Orice consiliu de administraţie poate fi modelat procentual din trei părţi decizionale: 1/3 angajaţi ai instituţiei, 1/3 ordonatori de fonduri (cons local, cons judeţean, etc.) şi 1/3 beneficiar (părinţi la şcoli, asociaţii la spitale, etc.). În acest algoritm există un permanent conflict între angajaţi şi ordonatori de credite iar beneficiarul va decide automat în folosul său.

 

Punctul 7: impozitarea diferenţiată pe coduri CAEN pentru încurajarea producţiei autohtone

 

Cu toţii ne dorim locuri de muncă şi un trai decent, însă ridicarea nivelului de trai nu se poate face prin importuri masive de produse finite şi exportul de materie primă la preţuri derizorii sau prin jocuri piramidale cum ar fi împrumuturile de la creditori externi, fie ei bănci private sau instituţii financiare (vezi FMI, Banca Mondială, etc.). Este la mintea cocoşului că o ţară se administrează ca o gospodărie de familie, iar câtă vreme o familie nu produce nimic va ajunge să moară efectiv de foame. De aceea considerăm că România trebuie să înceapă să producă şi este datoria guvernului să asigure condiţiile optime pentru demararea acestui proces. Iată una din soluţiile economice propuse şi anume impozitarea diferenţiată a agenţilor economici în funcţie de domeniul de activitate:

a) 5% impozit pe profit pentru producătorii agricoli şi pentru producătorii de alimente şi medicamente;

b)10% impozit pe profit pentru producătorii de mărfuri (altele decât alimente şi medicamente) şi pentru firmele de construcţii;

c) 15% impozit pe profit pentru prestatorii de servicii;

d)20% impozit pe profit pentru comercianţi;

e) 25% impozit pe profit pentru bănci şi alte instituţii de intermedieri financiare (asigurători, brokeraj, etc.)

 

Avem mână de lucru ieftină, avem o ţară bogată în resurse, (încă mai) avem profesionişti calificaţi, este timpul să-i folosim la noi în ţară să nu-i mai alungăm peste hotare să fie trataţi ca cetăţeni de rangul 2, încă mai avem o brumă de bani pe care să-i folosim eficient, nu să-i aruncăm pe fereastră, pe importuri care să îngroaşe PIB-ul altor ţări. Mai bine să vină investitorii lor aici să ne dea de lucru decât să mergem noi la ei să le culegem căpşunile. Să presupunem că tu (cititorule) ai avea 1 milion de euro să-i investeşti, ce domeniu de activitate ţi-ai alege? Comerţ? Import? Puşi la bancă? Dar dacă impozitul pe profit ar fi diferenţiat ca mai sus, ai avea curajul să-ţi dirijezi acest capital către producţie? Nu este nevoie de investiţii guvernamentale în fabrici şi uzine, nu este nevoie de fonduri europene pentru demararea de proiecte, este nevoie doar de reconfigurarea priorităţilor. În loc să încurajăm domeniul bancar (care între noi fie vorba, nu aduce nicio plus-valoare economică sau socială) prin cota unică mai bine încurajăm producţia prin impozit mai mic, în loc să încurajăm importul de alimente prin aceeaşi cotă unică mai bine încurajăm industria alimentară prin impozite reduse şi atunci nu ne mai văităm că va creşte euro şi vom avea alimente scumpe, de ce? Pentru că pur şi simplu nu vom mai depinde de cursul valutar din moment ce toate sunt produse aici, în România.

 

Punctul 8: legea lustraţiei extinsă (fără foşti comunişti şi fără traseişti politici foşti membri a mai mult de 3 partide politice)

 

Considerăm că viaţa politică trebuie legiferată  iar accesul persoanelor în posturi-cheie, decizionale, trebuie reglementat în funcţie de realităţile cotidiene şi nu de utopiile doctrinare post-decembriste sau de idealurile demagogice fără valabilitate concretă. Aşa cum votul universal este prin definiţie manipulativ (analfabetul prin structura lui nu-şi poate exercita dreptul de vot decât manipulat) la fel şi accesul neîngrădit la funcţiile publice s-a dovedit statistic a fi depăşit de

realităţile concrete. Au avut acces la funcţiile publice persoane care şi-au schimbat orientarea doctrinară, au schimbat partidul şi tabăra din interese personale iară nu ideologice. Nu este rău să fii socialist, nu este nimic rău să fii liberal, conservator sau popular, de dreapta, de centru sau de stânga. Este însă foarte rău să nu ai absolut nicio orientare politică şi totuşi să te afli în funcţii de decizie politică. De aceea considerăm că acestor persoane trebuie să li se interzică accesul la o funcţie remunerată din bani publici. Nu le interzice nimeni dreptul de a avea viaţă politică sau publică, nu îi este interzis niciunui partid să ofere funcţii de conducere traseiştilor politici, doar că noi cetăţenii refuzăm să-i plătim din bani publici. Pe foştii comunişti şi foştii traseişti politici cu mai mult de 3 partide la activ să-i plătească cine doreşte din bani privaţi iară nu din bani publici.

 

Punctul 9: condiţii minime de candidatură politică (coeficient de inteligenţă peste medie şi teste psihologice de conformitate cu funcţia decizională)

 

Realităţile post-decembriste ne-au arătat cum în anumite funcţii de conducere au aterizat (exact, „aterizat”) persoane a căror structură psihologică şi intelectuală se afla în permanent conflict cu calitatea de decident, indivizi care nu îndeplineau condiţia minimă de a-şi găsi un loc de muncă. Pentru a obtine permisul de conducere, pentru a te angaja ca muncitor, brutar, cofetar, patiser eşti obligat să îndeplineşti anumite condiţii cumulative, însă pentru a accede la funcţia de parlamentar nu este nevoie de nimic. Ei bine, noi dorim ca acest lucru să se schimbe spre binele ţării şi al viitorului copiilor noştri. Dorim ca noua lege electorală (pe lângă introducerea votului responsabil şi a legii lustraţiei extinsă) să prevadă şi două condiţii cumulative de înscriere la candidatura politică:  un test de IQ care să situeze candidatul peste media naţională şi un test psihologic/de personalitate care să-l încadreze pe candidat înafara abaterilor de la normalitate. Fără proşti, mitomani, sau social-disorder in Parlamentul României şi consiliile locale sau judeţene!

 

Punctul 10:  refacerea totală a Constituţiei României de către o Adunare Constituantă legitimă!

 

Constituţia aparţine poporului, iară nu politicienilor!

                                               

Considerăm că actuala Constituţie a României este depăşită de realităţile cotidiene şi că aceasta se datorează modului în care a fost concepută şi interpretată. Nomenclatura comunistă a confiscat revoluţia din decembrie 1989, a confiscat locurile din Parlamentul României, dar mai presus de toate a confiscat legea de căpătâi a ţării, Constituţia României. Politicienii în complicitate cu membrii Curţii Constituţionale (şi ei nomenclaturişti ai aceluiaşi PCR) au inventat şi pus în aplicare o Constituţie pe care au interpretat-o după bunul plac reuşind astfel să-şi însuşească în mod aparent legitim dreptul de servitute asupra unui întreg popor, asupra întregii naţiuni române. De aceea considerăm imperios necesar ca noua Adunare Constituantă să fie alcătuită dim membri marcanţi ai societăţii civile, din formatori de opinie, lideri informali şi academicieni consacraţi. Pentru ca această Adunare Constituantă să devină legitimă, spectrul politic trebuie să fie reprezentat de maxim o treime (1/3) din membrii cu drept de vot şi maxim o cincime (1/5) din adunarea extinsă cu rol consultativ. Doar aşa Constituţia va deveni a poporului şi nu a clasei politice!

Dorim ca noua Constituţie să înglobeze într-un fel legitim şi celelalte nouă puncte ale acestei Proclamaţii Civice. Este timpul ca în anul de graţie 2012 politicienii să-şi asume rolul de angajaţi ai cetăţenilor din banii cărora îşi umplu burdihanele şi îşi hrănesc plozii.

Este timpul ca această clasă politică să vadă o realitate care i-a depăşit de mult: aşa cum o vacă este bună de muls doar dacă o laşi să pască iarba cea mai bună, la fel şi clasa politică poate prospera doar dacă poporul este lăsat să prospere.

 

Nu vă jucaţi cu noi,

Suntem generaţia internetului, care are acces la informaţie liberă, neîngrădită!

Suntem generaţia pe care n-o mai puteţi minţi aşa cum aţi făcut până acum, cu televizorul, cu presa cumpărată din bani publici, din banii noştri!

Suntem generaţia care ştie să-şi ceară dreptul de a trăi într-o ţară civilizată europeană!

Suntem generaţia care va multiplica această Proclamaţie pe internet, pe A4, pe bannere, care va strânge mii de semnături ce vor ajunge la Bruxelles, la Strasbourg, la Oslo, în toate colţurile lumii! Şi nu uitaţi:

Suntem generaţia care ştie cum să reacţioneze dacă nu-i sunt îndeplinite cerinţele! Vom strânge 100.000 de semnături pentru a fi adoptată de Parlament iar dacă refuzaţi, în secunda doi vom scoate asul din mânecă: grevă fiscală pe termen nedeterminat. Pentru că sunt banii noştri pe care nu-i meritaţi!

 

Noi suntem generaţia care v-a pus la respect!

 

Suntem ultima generaţie de sacrificiu!

 

 

 

Notă: PROCLAMAŢIA ULTIMEI GENERAŢII DE SACRIFICIU nu are autor pentru că  autorul consideră că binele general primează interesului personal. În cazul însă în care vreo persoană sau vreo structură (mai ales politică) îsi însuşeşte paternitatea prezentei proclamaţii, autorul va iesi din ascunziş pentru a reglementa situaţia. Revendicările civice aparţin românilor, României, internetului, anului de graţie 2012 şi posterităţii.

Despre Antonia Dragomir